miercuri, 12 august 2009
inceput de emotii...
incet dar sigur se apropie cel mai mare eveniment din viata mea proprie si personala. nu prea am timp sa ma gandesc la enenimentul in sine. pare tot indepartat: o luna, o saptamana si vreo 6 zile. daca ma gandesc insa ca luna viitore ma casatoresc atunci mi se inmoaie genunchii si incepe sa imi tremure vocea. Un amic m-a intrebat "si cum e sa stii ca te mariti?" Sincer, e o intrebare fara raspuns. E un amalgan de sentimente si trairi...e emotia celui mai important evenimeniment de pana acum. Eun pas mare, mare de tot pe care il facem in deplina cunostiinta de cauza, cu deplina sinceritate si seriozitate. E dorinta de a te trezi in fiecare dimineata alaturi de aceeasi persoana, e dorinta de a adormi in fiecare seara pe bratul aceluiasi om, de a simti parfumul aceluiasi barbat, e dorinta de a avea alaturi pentru totdeauna acelasi om in care iti pui toata nadejdea, acel om care te face foarte foarte fericita, acel om care te iubeste cu bune si cu rele, cu mofturi si fara, dar mai presus de toate e dorinta ca dragostea sa fie binecuvantata de Dumnezeu.
E o emotie pe care mi-e foarte greu sa o redau in cuvinte. exaltare.bucurie. un dram de melancolie ca de, nu mai esti fata mamii esti femeie in toata regula, femeie cu acte. Emotia casatoriei se simte nu se spune.
marți, 4 august 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)