cuvinte menite sa puna pe fiecare dintre noi pe ganduri

Astazi am primit un mail, aparent banal intitulat dans-lent. In spatele acestui titlu se ascund insa emotii foarte puternice. Voi transcrie versurile primite pentru a da si altora de gandit.

DANS LENT
Ai privit vreodata copiii intr-un balansoar?
sau ai ascultat zgomotul ploii
cand cade pe pamant?
sau ai urmarit vreodata zborul
iregular al unui fluture?
sau ai observat soarele
cand dispare in noapte?
Ai face bine sa incetinesti!
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi in zbor?
Cand spui "Cum te simti?"
asculti raspunsul?
Cand ziua s-a sfarsit
te intinzi in pat
cu sute de chestiuni succesive
care iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreodata fiului tau
"o facem maine"?
fara sa iti dai seama in graba
de parerea sa de rau?
Ai pierdut vreodata legatura
cu o buna prietenie
care apoi s-a sfarsit pentru ca
tu nu ai avut niciodata timp
sa suni si sa spui "Buna"?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Cand alergi atat de repede
ca sa ajungi pe undeva
iti pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand te preocupi si alergi toata
ziua, ca un dar niciodata deschis....
....aruncat.
VIATA NU ESTE O FUGA!
Ia-o usor!
Asculta muzica!


Aceste randuri se pare ca au fost scrise de o fetita din Italia, Bologna, bolnava de cancer, in ultima faza de evolutie.
Ce interesant cum ti se schimba viziunea asupra faptului de a exista, de a fi sanatos numai atunci cand esti bolnav si nu mai stii daca poti spera la ziua de maine....si asta am observat-o la multe persoane, inclusiv la mine. Cat de usor ne plangem de viata asta., si am dori sa avem mai multe, salarii mai mari, o alta masina, o casa si poate ne rugam in fiecare seara pentru aceasta...dar de cate ori am multumit in rugaciunile noastre pentru ca suntem sanatosi, pentru ca putem sa mergem, sa alergam, sa vedem lumea din jurul nostru, sa auzim cum suna vocea mamei, sa judecam singuri....de cate ori? suntem atat de prinsi in treburile cotidiene incat uitam sa privim apusul, sa ne bucuram de verdele ierbii, de stropul de ploaie de zambetul unui trecator.....